Sustenabilitatea proiectului pe fonduri europene in 2012

februarie 28th, 2011

Adevaratul talent al managerului de proiect nu consta in a aplica aceste instrumente de o maniera foarte sofisticata. Nimic mai usor decat sa va lasati orbiti, dumneavoastra si membrii echipei dumneavoastra de proiect, de prea multa “stiinta exacta”, in timp ce majoritatea acestor instrumente isi au radacinile ferm ancorate in logica simpla a bunului simt rational. Asadar, managerul de proiect cu adevarat exceptional este cel care isi da seama ce se poate face cu un anumit instrument, dupa care il aplica in cel mai simplu mod posibil, relativ la nevoia ce se cere indeplinita. De obicei, factorii care vor determina aceasta nevoie sunt complexitatea, anvergura si sustenabilitatea proiectului pe fonduri europene in 2012.

Nu vad intregul instrumentar procedural ca pe un tot unitar si holist, care trebuie sa fie adaptat si utilizat in functie de datele situatiei, nu aplicat ca atare in mod mecanic. Fiecare dintre proiectele acestor manageri are acelasi set de procedee, aplicate in exact acelasi mod.

Pentru a se putea feri de aceste capcane, managerii de proiect trebuie sa priveasca disciplinele de management de proiect nu ca pe niste cunostinte teoretice, ci ca pe un instrumentar eminamente functional. Fiecare instru­ment trebuie sa fie bine inteles si, atunci cand aveti in fata un proiect si o problema care afecteaza proiectul, trebuie sa analizati atent ce instrument se impune utilizat. Este absolut esential sa fiti edificat asupra modului in care toate instrumentele se coreleaza intre ele sub forma cadrului conceptual complet al aptitudinilor de management de proiect, dupa care sa le aplicati in functie de situatie.

Lista care urmeaza reprezinta un punct de vedere personal. Ea contine treisprezece aptitudini, impartite in doua categorii. Cele din prima categorie, atunci cand se combina cu aptitudinile descrise anterior, formeaza mecanismele fundamentale ale procesului de management de proiect pe fonduri europene. In al doilea grup intra aptitudinile auxiliare, ce ii asigura sustenabilitatea. Nu va bateti capul cu cele din a doua categorie decat dupa ce ati ajuns sa le stapaniti perfect pe primele.

Aptitudinile 1-7 alcatuiesc grupul mecanismelor fundamentale de ma­nagement de proiect si sunt urmatoarele: managementul ipotezelor, obtinerea aprobarilor semnate, managementul dependentelor externe, gestionarea compromisului timp-cost-calitate-functionalitate, managementul elementar al problemelor si riscurilor, planificarea masurilor pentru situatii neprevazute si factorii care declanseaza aplicarea acestor masuri, utilizarea eficace a apelului la autoritatea superioara.

Aptitudinile 8-13 reprezinta mecanisme auxiliare si sunt urmatoarele: realizarea beneficiilor, analiza persoanelor cointeresate, utilizarea biroului de proiect, administratie si managementul sedintelor, ierarhizarea prioritatilor, utilizarea ciclurilor de viata ale proiectelor.

In cadrul fiecarei activitati din existenta noastra cotidiana facem mereu sute de presupuneri. Unele dintre ele sunt perfect rezonabile, probabilitatea ca ele sa se dovedeasca false fiind minuscula. (De exemplu, presupunem ca atunci cand ne trezim din somn dimineata continua sa existe aerul pe care-l respi­ram; riscul ca o asemenea ipoteza sa nu se adevereasca este infinitezimal, asa ca nu ne facem nici un fel de griji.) Alte presupuneri nu conteaza pentru ca impactul pe care l-ar avea asupra noastra neadeverirea lor este limitat. (De exemplu, eu presupun ca scaunul de langa biroul meu de la serviciu va con­tinua sa fie acolo si maine dimineata, si nu-mi fac griji pe tema asta, fiindca in cazul in n-ar mai fi, pur si simplu mi-as lua altul).

Bugetul proiectului

ianuarie 19th, 2011

Atunci când planificaţi repartizarea oamenilor în cadrul proiectului dumneavoastră, nu porniţi de la premisa unei disponibilităţi totale a fondurilor europene nerambursabile. Dacă administraţi un proiect mare şi bine finanţat, pe care toată lumea din organizaţia beneficiară îl consideră de-o importanţă vitală, atunci s-ar putea să aveţi o echipă sută la sută dedicată proiectului. In practică, însă, managerul de proiect îşi petrece de obicei o mare parte din timp si fonduri, străduindu-se să-i convingă, mai de milă, mai de silă, pe cei repartizaţi cu normă parţială în cadrul proiectului şi care mai au alte douăzeci de sarcini de îndeplinit, să-şi facă treaba pentru proiect. Ceea ce nu este deosebit de eficient, dar aşa se întâmplă în realitate. Atunci când combinaţi planul de acţiune cu resursele, dumneavoastră trebuie să ştiţi nu numai cine vă va sta la dispoziţiei, ci şi în ce proporţie de timp. Drept urmare, în cazul resurselor europene cu timp parţial, este esenţial să vi se confirme că disponibilitatea lor presupusă în cadrul planu­lui se potriveşte efectiv cu cea valabilă în realitate (firmele îşi suprasolicită constant oamenii de bază).

Ultimul aspect de semnalat în privinţa planificării resurselor nerambursabile ar fi că, în general, ne concentrăm atenţia asupra oamenilor. De fapt, mai avem nevoie de o mulţime de alte resurse, care trebuie să fie gestionate şi alocate de aceeaşi manieră. Resurse care pot fi bani (un buget, vezi mai jos) şi echipamentele sau utilajele de specialitate necesare. O problemă caracteristică proiectelor nou demarate este accesul la birouri, calculatoarele personale şi chiar per­misele de intrare în clădire, dacă recurgeţi la angajaţi pe bază de contract sau la consultanţi.

Aş putea folosi noţiunea bugetului în legătură cu orice fel de resursă, dar în contextul de faţă mă refer doar la planificarea sumelor de bani necesare pen­tru proiectul dumneavoastră. Intocmirea bugetului şi urmărirea cheltuielilor sunt adeseori “veriga cea mai slabă” din managementul de proiect şi unele organizaţii chiar o ignoră aproape de tot. Un motiv ar fi faptul că, adesea, nu-i mare greutate să cheltuieşti exagerat, fiindcă acest lucru poate fi mascat în multe feluri, dar întârzierile în execuţie nu prea ai cum să le ascunzi. Pentru a putea fi un manager de proiect în toată puterea cuvântului, trebuie să ştiţi cum se întocmeşte un buget, cum se gestionează costurile şi cum se stabilesc compromisurile adecvate între cost, timp, calitate şi funcţionalitate.

Există multe tipuri de costuri pentru care trebuie să se facă un buget pe fonduri europene nerambursabile, dar principalele componente sunt următoarele:

- Lucruri pe care proiectul trebuie să le achiziţioneze şi care intră în componenţa livrabilelor materializate (de exemplu, materiile prime folosite, softurile de calculator cumpărate etc)

- Lucruri pentru care proiectul trebuie să plătească, fiindcă mi poate fi executat fără ele (de exemplu, trebuie să închiriaţi spaţiu de birouri, să plătiţi chirie pentru calculatoarele personale folosite până la sfârşitul proiectului etc.?)

- Costuri cu resursele externe: contractori şi consultanţi. (Sub forma unui cost fix sau a unui onorariu zilnic. Nu uitaţi nici de cheltuielile decontabile, care în cazul consultanţilor foarte bine cotaţi pot să ma­joreze costurile chiar şi cu 20%.)

- Costuri cu resursele interne: personal din propria dumneavoastră organizaţie. (A considera că acesta este “pe gratis” denotă slabă com­petenţă managerială şi, adeseori, are ca rezultat o alocare ineficientă a resurselor.) Chiar dacă nu prevedeţi nişte costuri efective, ar trebui măcar să ţineţi evidenţa timpului pe care îl dedică aceşti oameni muncii de proiect.