Proiectele pe fonduri structurale

aprilie 14th, 2011

De regula, proiectele de acest tip au un ciclu de viata care arata cam asa:

Analiza problemei: obtinerea unor date complete si precise in le­gatura cu problema, in ideea sa fiti capabil s-o definiti cat mai simplu si mai cuprinzator si identificarea fondurilor disponibile.

Generarea solutiilor structurale: propunerea unui set de posibile solutii la problema. in mod normal, exista mai multe feluri in care se poate rezolva orice problema.

Stabilirea criteriilor de selectie: elaborarea unui set de criterii pe baza carora sa fie aleasa o solutie.

Selectarea solutiei: alegerea unei solutii pe baza criteriilor stabi­lite.

Acolo timpul va preseaza, faza de analiza a solutiilor poate fi adeseori derula­ta, in mod eficient si eficace, sub forma unei serii de dezbateri cu cei implicati. Cea de-a doua faza a proiectului, pentru implementarea solutiei alese, poate fi derulata conform unui ciclu de viata mai apropiat de modelul standard, asa cum aratam la inceputul acestei sectiuni.

Un alt motiv pentru care e bine ca faza de selectare a solutiei sa ramana separata de faza implementarii solutiei ar fi acela ca, numai dupa ce s-a ales o solutie, devine posibil sa stabilesti cu oarecare siguranta cat va dura im­plementarea si cat de mult va costa,

Acolo unde exista un risc semnificativ pe proiectele pe fonduri structurale sau clientul vrea sa stie mai mul­te, inainte de-a se angaja sa deruleze un proiect, se poate introduce o faza de fezabilitate in ciclul de viata al proiectului. In timpul acestei faze, ideea esentiala este ca se dedica mai mult timp aprofundarii datelor referitoare la proiect, elaborarii unor planuri mai detaliate si, eventual, efectuarii unor verificari, pentru a vedea daca solutia este efectiv posibila. Multe proiecte nu au o etapa formala de fezabilitate sau, daca ea exista, principalul ei scop consta in a defini obiectul proiectului si a-i demara panificarea. In cazul proiectelor cu grad ridicat de risc, eu insist intotdeauna sa se includa o etapa formala de fezabilitate, incheiata cu decizia explicita daca sa se continue sau nu cu proiectul.

Efectuarea unui studiu de fezabilitate este practic un demers de mana­gementul riscurilor, cu care puteti face urmatoarele lucruri:

Sa reduceti incertitudinea in cadrul planurilor si fondurilor.

Sa identificati riscuri structurale particulare care trebuie sa fie gestionate.

Sa va lamuriti unde aveti nevoie de planuri pentru situatii nepreva­zute.

Sa construiti un plan in consecinta.

Oricum va trebui sa indepliniti aceste activitati, atunci cand va faceti plani­ficarea, indiferent daca le denumiti sau nu analiza de fezabilitate. Avantajul intocmirii unui studiu de fezabilitate este ca acest proces devine explicit si, la sfarsitul lui, ii puteti fixa clientului un prag de decizie asupra proiectului, dat fiind ca are mai multe informatii si mai detaliate relativ la gradul de risc, la durata de executie si la necesarul de resurse. De asemenea, veti putea atunci si sa introduceti eventualele masuri de rezerva necesare in estimarile pe care le-ati facut in privinta graficului de executie si al consumului de resurse. Avertizandu-l de la bun inceput pe clientul dumneavoastra ca veti ajunge la un prag de decizie ca acesta, in finalul fazei de fezabilitate, cand estimarile si metoda de abordare trebuie sa fie revazute, veti gestiona mai bine asteptarile.

Fonduri structurale versus fonduri europene nerambursabile

februarie 15th, 2011

Asiguraţi-vă că nici dumneavoastră nu aţi stabilit aşteptări excesive, cu care managerul ierarhic al persoanelor în cauză nu este de acord. Asiguraţi-vă că nu lăsaţi oamenii pe drumuri. Unii dintre cei care lucrează la proiectul dumneavoastră vor fi ceea ce numesc eu “oameni de proiect profesionişti”: personal administrativ, contractori şi consultanţi care toată viaţa se mută de la un proiect la altul. Mulţi însă, adesea chiar majoritatea, sunt scoşi din posturile lor organizaţionale obişnuite pentru a participa la derularea proiectului finantat din diverse fonduri in 2011. Aceste posturi structurale aveau siguranţa angajării pe durată nedeterminată, pe când un proiect are un punct final clar determinat.

In era rundelor periodice de reorganizare şi restructurări care zguduie majoritatea sectoarelor de activitate, să nu vă surprindă că aceşti oameni se tem, când se văd repartizaţi să lucreze la un proiect pe perioade de timp mai lungi. Dacă la locul lor de muncă permanent cei de acolo se pot lipsi de ei timp de câteva luni sau chiar mai mult, oare vor mai fi primiţi înapoi, după ce participarea lor la proiect se încheie? Oricare ar fi răspunsul real, fireşte că nu-i poţi condamna pentru această teamă. A diminua îngrijorarea în rândul echipei de proiect nu e pur şi simplu o chestiune de “trebuie să ne purtăm frumos cu oamenii”, raţiunea pentru care acest lucru este important, din perspectiva managerului de proiect, are a face în primul rând cu productivitatea: subordonaţii îngrijoraţi de viitorul lor dau de regulă mai puţin randament şi nu au o motivaţie adecvată; uneori ei pot începe chiar să-şi caute alt serviciu.

Există câteva moduri si fonduri de a ocoli problema. Punctul de pornire îl reprezintă pregătirea pentru eventuala apariţie a unor probleme europene, chiar înainte să aibă loc repartizarea resurselor nerambursabile oricui în echipa de proiect.

- Obţineţi angajamentul formal şi explicit al celor în drept, cum că posturile de pe care vin membrii echipei le vor oferite înapoi după finalizarea proiectului

- Pe cât posibil, aranjaţi ca sarcinile de serviciu ale celor câre-şi fac asemenea griji să fie temporar îndeplinite de un alt membru al personalului sau de un colaborator extern, cât timp durează proiectul. în acest fel, posturile lor continuă în mod explicit să existe

- In cazul unor persoane cu rol-cheie în echipa de proiect, o metodă extremă ar fi să le garantaţi primirea unei sume de bani la sfârşitul proiectului, ca recompensă pentru că şi-au asumat riscul să participe. Nu este o practică obişnuită, dar unde am văzut-o eu aplicată a avut rezultatele scontate.

Ultima idee de semnalat ar fi aceea că, pentru unii oameni, venirea într-un proiect este practic un mod de a scăpa deliberat de slujba lor curentă. In cazul lor, faptul că participă la proiect s-ar putea să fie prin sine o motivaţie suficientă şi e posibil să dorească să-şi dezvolte anumite aptitudini profesionale ce pot fi aplicate şi în altă parte.

Mare atenţie la dinamica internă a echipei, inclusiv la jocurile politice. Orice grup de oameni care lucrează laolaltă îşi dezvoltă un stil de muncă împreună. Capacitatea de a înţelege dinamica internă a echipei este crucială pentru managerii de proiect. Ideea că le puteţi repartiza oamenilor sarcini pe care ei le vor executa bucuroşi, indiferent cu cine trebuie să lucreze, este cel puţin naivă. Nu există un stil colectiv corect sau greşit în orice situaţie, aşa cum nu există un mod corect sau greşit de a răspunde la dinamica oricărei echipe. Veţi fi lucrat, dacă aveţi o stea norocoasă, cu echipe formidabile, a căror dinamică internă funcţionează perfect; şi veţi fi lucrat cu echipe slabe, a căror dinamică internă lasă mult de dorit.