De regula, proiectele de acest tip au un ciclu de viata care arata cam asa:
Analiza problemei: obtinerea unor date complete si precise in legatura cu problema, in ideea sa fiti capabil s-o definiti cat mai simplu si mai cuprinzator si identificarea fondurilor disponibile.
Generarea solutiilor structurale: propunerea unui set de posibile solutii la problema. in mod normal, exista mai multe feluri in care se poate rezolva orice problema.
Stabilirea criteriilor de selectie: elaborarea unui set de criterii pe baza carora sa fie aleasa o solutie.
Selectarea solutiei: alegerea unei solutii pe baza criteriilor stabilite.
Acolo timpul va preseaza, faza de analiza a solutiilor poate fi adeseori derulata, in mod eficient si eficace, sub forma unei serii de dezbateri cu cei implicati. Cea de-a doua faza a proiectului, pentru implementarea solutiei alese, poate fi derulata conform unui ciclu de viata mai apropiat de modelul standard, asa cum aratam la inceputul acestei sectiuni.
Un alt motiv pentru care e bine ca faza de selectare a solutiei sa ramana separata de faza implementarii solutiei ar fi acela ca, numai dupa ce s-a ales o solutie, devine posibil sa stabilesti cu oarecare siguranta cat va dura implementarea si cat de mult va costa,
Acolo unde exista un risc semnificativ pe proiectele pe fonduri structurale sau clientul vrea sa stie mai multe, inainte de-a se angaja sa deruleze un proiect, se poate introduce o faza de fezabilitate in ciclul de viata al proiectului. In timpul acestei faze, ideea esentiala este ca se dedica mai mult timp aprofundarii datelor referitoare la proiect, elaborarii unor planuri mai detaliate si, eventual, efectuarii unor verificari, pentru a vedea daca solutia este efectiv posibila. Multe proiecte nu au o etapa formala de fezabilitate sau, daca ea exista, principalul ei scop consta in a defini obiectul proiectului si a-i demara panificarea. In cazul proiectelor cu grad ridicat de risc, eu insist intotdeauna sa se includa o etapa formala de fezabilitate, incheiata cu decizia explicita daca sa se continue sau nu cu proiectul.
Efectuarea unui studiu de fezabilitate este practic un demers de managementul riscurilor, cu care puteti face urmatoarele lucruri:
Sa reduceti incertitudinea in cadrul planurilor si fondurilor.
Sa identificati riscuri structurale particulare care trebuie sa fie gestionate.
Sa va lamuriti unde aveti nevoie de planuri pentru situatii neprevazute.
Sa construiti un plan in consecinta.
Oricum va trebui sa indepliniti aceste activitati, atunci cand va faceti planificarea, indiferent daca le denumiti sau nu analiza de fezabilitate. Avantajul intocmirii unui studiu de fezabilitate este ca acest proces devine explicit si, la sfarsitul lui, ii puteti fixa clientului un prag de decizie asupra proiectului, dat fiind ca are mai multe informatii si mai detaliate relativ la gradul de risc, la durata de executie si la necesarul de resurse. De asemenea, veti putea atunci si sa introduceti eventualele masuri de rezerva necesare in estimarile pe care le-ati facut in privinta graficului de executie si al consumului de resurse. Avertizandu-l de la bun inceput pe clientul dumneavoastra ca veti ajunge la un prag de decizie ca acesta, in finalul fazei de fezabilitate, cand estimarile si metoda de abordare trebuie sa fie revazute, veti gestiona mai bine asteptarile.