Fonduri şi proiecte europene

ianuarie 26th, 2011

Exista doua tipuri fundamentale de motivatii care ii fac pe oameni sa se concentreze asupra detaliilor de specialitate. Mai intai, s-ar putea sa fie mai interesati de amanuntele tehnice decat de materializarea proiectului. Daca asa vi se intampla si dumneavoastra, dar vreti totusi sa lucrati in domeniul fondurilor şi proiectelor europene, probabil ca ati iesi mai castigat lucrand ca inginer proiectant, ca expert tehnic sau ca manager administrativ, decat ca manager de proiect. Functiile din cadrul unui birou de proiect ofera mai multe posibilitati de concentrare pe gestionarea foarte detaliata a planurilor si pe administrarea procedurilor manageriale. Al doilea motiv este acela ca managerii in cauza nu au inca aptitudinile si fondurile si cunostintele profesionale necesare pentru a putea proceda altfel, lipsa de experienta ii face sa judece gresit ce anume este important din punctul de vedere al unui manager. Cand oamenii nu stiu ce sa faca, ce vor face este, in mod caracteristic, sa se agate de un colac de salvare, in cazul de fata, colacul de salvare il reprezinta sentimentul ca isi fac datoria fiind tot timpul ocupati cu detaliile. Daca asa vi se intampla si dumneavoastra, si nu sunteti sigur ce altceva mai este important pentru dumneavoastra, atunci cautati sa obtineti o mana de ajutor din partea unui manager de proiecte europene cu mai multa experienta.

Succesul unui manager de proiect nu se masoara decat in termenii ma­terializarii unui proiect. Din clipa in care proiectul a fost terminat, faptul ca planurile dumneavoastra au aratat intotdeauna impecabil, ca toate hartoagele dumneavoastra au fost intotdeauna complete si ca ati inteles in cel mai mic detaliu toate aspectele muncii desfasurate este total irelevant. Faceti com­paratie cu alte profesii: un zugrav are nevoie de pensule si bidinele bune si le va curata cu mare grija dupa ce a terminat de lucrat, dar el e constient ca pentru clientii lui nu conteaza decat calitatea zugravelii pe care a facut-o. Un contabil se va preocupa mereu sa respecte metodele contabile legale si sa aplice procedeele agreate, dar tot ce conteaza in final este corectitudinea si caracterul complet al documentelor contabile pe care le intocmeste. Un inginer va incerca sa foloseasca numai algoritmii si teoriile aprobate in proiectarea unei masinarii noi, dar si aici, in final nu conteaza decat ca masinaria respec­tiva sa functioneze la parametrii de performanta proiectati. La fel ar trebui sa se intample si in cazul unui manager de fonduri şi proiecte europene, folositi instrumentele si cautati sa cunoasteti detaliile, dar numai in masura in care este necesar pentru a obtine rezultatele dorite.

Sunt unii oameni care par sa scape neatinsi din orice situatie dificila si, ori de cate ori se intampla ceva rau, ei nici usturoi n-au mancat, nici gura nu le miroase, invariabil, a fost ideea altcuiva! Acesti oameni (in egala masura barbati si femei) nu se ard niciodata cu nimic si nu nici fir de culpa nu ramane lipit de ei, s-au blindat cu o armura de teflon! Ii veti fi intalnit, probabil, in orice organizatie de mari dimensiuni. Desi le simti de la o posta “izul politic”, ei nu lasa niciodata sa se vada ca specialitatea lor este cea a aranjamentelor de culise. Nu stiu cum se face, dar omul de teflon nu este niciodata incorect, nu i se intampla niciodata sa fie in locul nepotrivit la momentul nepotrivit si in­totdeauna are un motiv care sa stea in picioare, pentru orice eroare sau esec.

Alt model de proiect pe fonduri europene

ianuarie 24th, 2011

In modele de proiecte pe fonduri europene:

- Nu vi se îngăduie să prevedeţi marje de timp. Proiectul este supus unor riscuri şi dumneavoastră l-aţi planificat eficient, dar ca să acoperiţi ris­curile, v-aţi prevăzut şi o rezervă-tampon de timp sau de buget. Clientul o vede şi vă cere s-o eliminaţi.

- Există prea multe grupuri de persoane cointeresate sau care deţin auto­ritate asupra resurselor. Efortul de a culege din partea tuturor puncte de vedere şi informaţii, de a le evalua şi colaţiona, şi de a soluţiona eventua­lele conflicte, va fi prea mare pentru ca dumneavoastră să puteţi respecta termenele de execuţie.

- Sponsorul dumneavoastră nu deţine, de fapt, suficientă putere de decizie pentru a susţine modelul de proiect. El doreşte să se facă proiectul şi de aceea v-a şi angajat, dar efectiv nu poate să aloce personalul necesar sau bugetul pentru materializarea lui.

- Proiectul este mai complex decât oricare altul pe care l-aţi gestionat vre­odată până acum şi vă temeţi că vă depăşeşte capacităţile.

- Bugetul, graficul de execuţie şi resursele sunt deja fixate când dum­neavoastră v-aţi apucat de planificare, iar după ce aţi terminat, nu se potrivesc cu ceea ce rezultă ca necesar din planul dumneavoastră. Iată tipul clasic de dilemă din domeniul managementului de proiect pe fonduri europene şi cele mai frecvente exemple sunt atunci când trebuie să respectaţi un buget stabilit într-o etapă mult anterioară estimării cheltuielilor sau atunci când vă confruntaţi cu un “eveniment critic”, un eveniment care trebuie să fie neapărat respectat şi a cărui dată nu poate fi schimbată.

- Nu există nici o soluţie cunoscută la problema pe care proiectul încearcă s-o rezolve.

- Nu aveţi suficiente informaţii pentru a putea face o planificare cât de cât precisă şi corectă.

Toate acestea sunt restricţii asupra proiectului pe care încercaţi să-l derulaţi. Ideal ar fi ca ele să se clarifice atunci când definiţi obiectul de activitate. Uneori, ele se limpezesc în etapele ulterioare ale execuţiei proiectului, spre exemplu, s-ar putea să iasă la iveală atunci când aplicaţi procesul de manage­ment al ipotezelor. Pot să existe multe alte probleme, dar ce puteţi face în general, când vă vedeţi confruntat cu îngrădire de acest tip?

- Priviţi îngrădirea respectivă ca pe o provocare constructivă, nu rareori veţi constata că apariţia unei dificultăţi realmente stimulează gândirea creatoare, în privinţa unor variante alternative de rezolvare a problemelor.

- La început, planificaţi-vă proiectul fără a ţine seama de restricţii. Dacă începeţi cu ele, există riscul să vă concentraţi prea mult asupra lor, şi nu asupra îndeplinirii cerinţelor proiectului. (Dacă restricţia constă în faptul că nu deţineţi suficiente informaţii, emiteţi ipoteze explicite şi planificaţi cu ajutorul lor.)

- Evaluaţi impactul probabil al constrângerii. Nu intraţi în panică imediat şi nu vă cantonaţi într-un mod negativ de a privi problema. Dacă restricţia respectivă este reală, ce înseamnă ea, de fapt, pentru proiectul dumneavoastră? Afirmaţiile de genul “e imposibil” sunt oricum altfel decât constructive, ele trebuie cuantificate. Concret, ce anume este imposibil? După aceea, reanalizaţi-vă modul de abordare a proiectului. Există lucruri pe care le-aţi putea modifica, astfel încât să devină posibil? Ce impact ar rezulta asupra obiectului, a calităţii, a costurilor sau a duratei proiectului? De exemplu, dacă îngrădirea se referă la timp (durata impusă este mult mai scurtă decât rezultă din planificarea dumneavoastră), puteţi să majoraţi resursele şi costurile pentru a respecta termenul fixat sau puteţi reduce obiectul şi nivelul de calitate? Dacă restricţia se referă la utilizarea resurselor, să zicem acces limitat la birouri sau la un sistem anume, puteţi să lucraţi în schimburi în loc de a încerca să organizaţi o desfăşurare în paralel a activităţilor?

- Studiaţi atent ciclul de viaţă al modelului de proiect pe fonduri europene pe care-l implementaţi, pentru a vedea dacă nu cumva trebuie să fie adăugate etape suplimen­tare. De exemplu, dacă nu există nici o soluţie cunoscută la problema pe care încearcă proiectul s-o rezolve, poate că s-ar cuveni să apară o etapă de alegere a soluţiei, înainte de demararea proiectului. Şi cea­laltă situaţie, dacă nu aveţi suficiente informaţii pentru a putea face o planificare cât de cât exactă, prevedeţi o etapă de fezabilitate formală în cadrul proiectului, care să furnizeze aceste informaţii.